După mai bine de un de zile în care societatea românească a fost ținta unui război informațional, am ajuns în stadiul tribal de abordare a oricărei teme: în loc de bâte, folosim etichete, în loc de expulzări, avem bulele sociale de confirmare din care îi eliminăm pe cei care nu sunt de acord cu noi. Nu este singura problemă, pentru că polarizarea vine la pachet cu relativizarea profesionalismului: nu există adevăruri, ci doar opinii subiective despre orice (de la credință la fizica atomică, de la vaccin la politică), iar profesioniștii sunt concurați de social media. Cum e posibil acest fenomen de infestare informațională? Ce fac instituțiile statului român pentru a combate această tendință periculoasă pentru libertățile și viețile noastre? La aceste întrebări vor încerca să răspundă Mircea Toma, de la Consiliul Național al Audiovizualului, și jurnalistul de investigație Victor Ilie. 

Link către formularul de înscriere

În 18 octombrie 2025, antropologul Radu Umbreș este invitat la Dialogurile SETbv, unde va aborda relația dintre ideile aberante promovate de multe persoane și motivațiile sociale ale acestui fenomen de expansiune a conspirațiilor și pseudoștiințelor. Deși, aparent, discursul conspiraționist a „evoluat”, utilizând împrumuturi de cuvinte din științe (când nu cunoști ceva sau nu îți convin sensurile, le schimbi, ca în jocurile de copii), se pare că el este rezultatul satisfacerilor, în moduri surprinzătoare, ale nevoilor de securitate și sens pentru ceea ce se întâmplă în lume. Despre vrăjitoare, fantome, nanoboți și alte asemenea instrumente de cucerire a planetei și universului vom discuta în cadrul întâlnirii cu Radu Umbreș.

Link către formularul de înscriere

Invitatul Dialogurilor SET din data de 7 noiembrie este Laurențiu Staicu, profesor de filosofie la Universitatea din București. Tema abordată de el este o reflecție asupra modului în care biologia modernă a schimbat felul nostru de a gândi lumea și umanitatea. De la convingerea veche, moștenită încă din tradiția platoniciană, că tot ceea ce există are o esență fixă și imuabilă, am ajuns astăzi să privim realitatea ca pe un proces continuu al variației și transformării. Această adevărată mutație de perspectivă, de la esențe la populații, nu privește însă doar biologia sau științele naturii, ci chiar felul în care ne înțelegem pe noi înșine: nu ca fiind plămădiți din tipare fixe și definitive, ci ca ființe istorice, deschise și alcătuite dintr-o pluralitate de straturi ontologice, ființe aflate mereu în devenire.

Link către formularul de înscriere

Cătălin Partenie ne va vorbi despre cartea Androginul. Despre suflet și cetate (Editura Trei, 2025), ce pornește de la Republica lui Platon și se încheie cu un dialog despre Platon și noi. Pornind de la câteva picturi și gravuri din Renaștere ce ilustrează faimoasa poveste a peșterii din Republica lui Platon, vom încerca să deslușim ce este în spatele acestei povești și ne vom întreba ce este, pentru Platon, un mit.

Book Trailer pe YouTube:

https://www.youtube.com/watch?v=Qq4Dt5lDYGA

Link către formularul de înscriere

Locuirea, cu toate formele și mutațiile ei, este cel mai bine descrisă de conceptul apartenenței, atât de familiar tuturor. Dar, în același timp, nimic nu ne tulbură mai mult decât întrebarea unde, cum și cui putem aparține. Experiența locuirii se conturează la intersecția fragilă între dorința de a fixa rădăcini și impulsul de a evada, dorința de a transforma spațiile locuirii și dorința de a le păstra neatinse. 

Străinătatea, singurătatea, intimitatea, comunitatea, dislocarea, refugiul, căminul, exilul: iată câteva figuri ale locuirii. 

Cum poate fi de/structurat acest tablou? Există o negociere cu spațiul? O tensiune între dorința de a-l îmblânzi și rezistența lui tăcută, între a te instala definitiv și a rămâne doar în trecere? Există un punct unde spațiul încetează să fie exterior și devine parte a corpului, parte a relațiilor noastre? Putem locui în mai multe spații deodată, rupând unitatea locuirii? Putem fi neutre sau neutri în fața presiunii de a aparține? Care e atitudinea pe care ar trebui să o avem față de nesfârșitele forme ale spațialității noastre? Cum se manifestă locuirea asupra memoriei, a identității, a timpului însuși?

Link către formularul de înscriere 

Pentru mulți dintre noi, Inteligența Artificială a devenit un instrument de lucru pe care-l folosim în multe activități, deși, nu de puține ori, ne întrebăm dacă „ne va fura” locul de muncă. Cea mai cunoscută versiune de AI este Chat GPT și îi solicităm să ne rezolve teste, să ne facă rezumate, comunicate, eseuri, devenind o gândire externă nouă. De aici, întrebările curg. Cum formăm și dezvoltăm gândirea? Cum  abordăm critic lucrurile cu care ne confruntăm? Cum găsim soluții la problemele pe care le întâmpinăm? Ioana Podină, profesor la Universitatea din București, va contura o relație posibilă între utilizarea AI și dezvoltarea gândirii critice, evidențiind avantajele și riscurile existente în interacțiunea dintre noi și o structură dezvoltată de noi.

Link către formularul de înscriere

Se spune că cele mai mari descoperiri au fost făcute întâmplător. În conferința susținută în 5 decembrie, Marius Andruh își propune să ilustreze prin exemple că „accidentul fericit” (serendipity) se află la originea unor revoluții în știință și tehnologie. Cu o condiție: să fie observat de „minți pregătite” (Louis Pasteur). 

Drumul de la o descoperire întâmplătoare la acceptarea ei de către Știință începe cu verificarea reproductibilității fenomenului, apoi acesta este explicat, în limitele unei teorii sau extinzând o teorie, și, în final, își găsește aplicații. Marile descoperiri întâmplătoare pot să ducă la schimbări de paradigmă. 

In chimie, de multe ori, design-ul (rațional) de noi compuși, scopul ultim al acestei științe, este însoțit de fenomene neprevăzute. Acest aspect va fi ilustrat prin realizări ale laboratorului de cercetare. 

Link către formularul de înscriere

Știm unde și când a apărut fascismul: în Italia, în 1922. Știm și cum a sfârșit: Mussolini executat, Hitler sinucis, Holocaustul dezvăluit. Părea că fascismul a fost definitiv discreditat de ororile sale, de un bilanț cutremurător de victime. Și totuși, un secol mai târziu, ideile lui reapar, la fel de capabile să seducă. De ce? Ce face fascismul atât de atrăgător, chiar și azi?La aceste întrebări va răspunde Georgiana Țăranu, profesor la Universitatea „Ovidius” din Constanța, într-o întâlnire moderată de Andrei Pogăciaș, doctor în Istorie militară.